încă o luptă pierdută dimineața surpă în mine temple
picturi renascentiste își diluează culorile mă obișnuisem cu absența ta
din epiderma ponosită pe care o îmbrăcam în zori
să nu te sperii mimam o smerenie ce nu mi se potrivea
știam că acidul amiezelor sinucigașe scorojește visele de pe ziduri
tu fierbeai în punga de zloți arvunit de-un timp ce-și roade picioarele
nu voiai să mizezi pe-o altă culoare decât cea oficială nu contează
câte o plângere este lăsată la fiecare birou de presă al vibrației
arterele deschid o piață tiananmen la fiecare ramificație
se construiește masiv pe umbră dalila își linge buzele pofticioasă
nu-mi certa fugile în mine samson dărâmă coloanele chiar pentru o trădare virtuală
râurile urcă la matcă cu zborurile legate sub formă de cruce
secundei i-am ciobit rotundul să leg ștergar compasiunea simt pulsul durerilor toate
în goana după like nici pe noi nu ne-avem eu ies din decorul cangrenat
merg contra curentului
drenez canalele subterane
bobul de rouă și cântecul lui de început aprinde rugurile
umbra se sinucide angoasată
vertebra decalcifiată a vechiului licitează chipul cui
cine urmează sorb de lumină ca un vid beatific să-nghită

ciocănelul cade
adjudecat

mie însămi