în capitală au împușcat iar artificii
să zgârie buricul lui dumnezeu
peste terasele blocurilor mor pescărușii de mare
cu ciocurile în cruce
cu atâta cruzime

plouă moale
așa cum lași să pice vinul pe podea să curgă de la sine
când abia înclini paharul
toamna cade peste huma lumii
ție doamne
toate le-am închinat

din pâine se fac oameni din oameni rămâne doar pâine
pe jumătate uitată în altarul bisericii


(29 august 2014, București)