moartea nu i se opune zilei de mâine
chiar dacă îți dorești
cum nicio noapte răcoroasă de vară
nu ține la nesfârșit
mai ales când îți dorești asta din tot sufletul
și din toată pielea încinsă
de fapt din toată fărâma de suflet
care ți se zbate prin piele
ca o cicatrice roșie
!niciodată
e totuși o secundă pe an
când nimeni nu moare
o singură secundă
când nimeni din lumea asta sufocată de ape
nu moare
iar tu ai prins-o cu un ștreang
de mătase
ca un cowboy care agață în nodul funiei
calul cel mai rebel
așa ai prins-o tu între gâtul tău și lustră
între mărul lui adam și becul de 60w
ușor
să nu te
rănești
acum tot aștepți sa-ți urle cineva prin geam
"hai să fim fericiți
să ne iubim până ne fărâmăm oasele
și-apoi să ne dregem șira spinării cu bere"
nucii se clatină sub balcon
îți dau impresia că se vor prabuși cândva
cu zgomot
tristețea te-a părăsit
o auzi cum umblă cu o sirenă în ceafă
pe străzile neasfaltate din cartier
și tu te faci că nu există te faci mic
până când cineva
(același cineva de mai sus)
își va sugruma gâtul de fereastra
ca să vezi înainte cât e de dureros