Tu ești din mine!!...
Azi cerul e prea roșu
Și prea multe păsări cad cu aripile arse.
Tu stai acolo jos...fără să mă salvezi
fără să-ncerci măcar să mă observi...

Și ești prea rece în frumusețea ta!
Doar coaja o mai ai, pe dinăuntru-i haos-
perete de granit pe care-am încercat să-mi scrijelesc inițialele
de-atât de multe ori încat degetul mi s-a tocit până la os.
Tu ești prea rece...eu sunt furtună!...
Nimic nu e corect, nimic nu completează spațiul ce-a rămas acum între noi-
Dar eu...eu știu că voi închide ochii și te voi pierde-n beznă...

Tu?!...tu ești din mine!...eu sunt din tine...
Dar cred că aceeași stea a dat praful care ne-a făurit,
Și cred că eu și tu avem aceiași poli...de’asta ne tot respingem..
Tu ești al tău...eu nu mai sunt nimic...