agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 499 .



... și, totuși,.... eu nu le-am spus cireșilor să nu mai înflorească
poezie [ ]
Himere ale unei nopți de vară... ca oricare alta

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2014-08-31  |     | 



privirea-mi alunecă
haotic căzând
pe urmele timpului ce ieri
încă mă făcea să respir
.... dansul suav al pomilor înfloriți
de frenetica primăvara
și chiar simfonia înghețată
a zilelor de Bobotează
când nările ți se lipesc
în fularul din lână verde
țesut de bunica
din lâna oiței
căreia astă-vară
i-ai dat un smoc de flori
să le miroasă
.... sau numai cumpărat
de la talciocul din colț
pe banii pe care
cu greu
i-ai strâns în pușculița
primită de la tata
- cadou de ziua fratelui tău
.... căderea spre ceruri
înfipte adânc în pământ
a frunzelor în salbă –
dimineți poposinde
în seri prietenoase și calme
de miresme ruginii din aramă
.... arșița împletindu-se
pe cărări neumblate
și fără de nume
ale pădurii despletite și așezate discret
în silabele unei poezii desuete (în rimă)
compuse cândva
de tine
pentru mine

..................................................

caut
semne a ceva ce ar putea să
mă facă să simt că, da, într-adevăr, exist
încă exist
și sunt eu
la fel de eu
că nu este doar halucinație
popasul meu
aici
acum
electrizată mă aprind de propria închipuire
și mă îndârjesc să caut
liniile se suspendă
contururile se pierd
culorile fac schimb cu
apele și scrijelirile
din ochii
tuturor dezmoșteniților sorții
și pun pariu
care o să câștige:
suspans!
nimeni nu îndrăznește să dea un prognostic
ar fi prea riscant
uuuuu! a plecat ultimul tren din gară
(și se aude teribil de tare de parcă geamurile s-ar pregăti să trosnească!)
... ai plecat și tu... și...
ce dacă?!
și mâine e o zi
................................................

mă uit la mâinile mele
care semanănă mai degrabă cu niște vreascuri
desprinse din rădăcina fibroasă
a unei caracatițe uriașe
și înfometate
zăcând neîmpăcată
pe fundul oceanului planetar
tulbure de zvârcolirile
potrivnice
ale tuturor vietăților adâncului
diversificate fără milă
la nesfârșit
.... atâtea firișoare
care nu vor decât să apuce
și care – știu sigur –
nu se vor opri decât
atunci când vor fi găsit
în sfârșit
ceea ce căutau
de atâta vreme

puf! a început să plouă
ploaie scurtă de vară
cu tunete și fulgere
mai bine să închid fereastra
nu-i de glumit!

deodată tresar
acostată de propriul chip
zugrăvit în oglinda geamului încă deschis
sunt eu sau...
n-am timp de prea mult zăbovit
dar îmi văd ochii atât de deschiși
cât să-mi iasă din orbite
și buzele fremătânde
ca cele ale unei feline
gata să-și devoreze prada
trupul îmi tremură
picioarele contorsionate
parcă ar fi coapsele
arcului de triumf
în derivă
e straniu, dar mie îmi place
și las, totuși, geamul deschis

la radio se-anunță frenetic:
cod roșu și galben...
tornade, îngheț, inundații...
un tren deraiat
„n” morți și 7 răniți
războaie divorțuri
epidemii
mulți copii abandonați
sau pierduți
în lupta cu boli prea ingrate
cărora tratatele de medicină
nu mai contenesc
să le găsească nume și
leacuri
..............................................................

și cad istovită de mine...,
de toate
deodată e prea întuneric
și ploaia de vară
strident repornită
făcutu-s-a gheață
și țipăt în cer
ultimul cocoș
își strigă total neinspirat numele
și se duce să se culce
în cuibul
în care
mai astă vară
ionel găsise un ou
de gâscă sălbatică
zburătoare
cu pete albastre
și miros de gălbenuș alterat
săracul...
oul dogmatic

.........................................................................
robotic, mă poartă picioarele
spre patul
de lângă fereastră
dar nu mă întid
doar pe marginea lui
stând
mă văd în grădina
unde odată
Neghiniță
țesea un vis
de pus în cartea cu povești
pentru toți cei care
aveau să se nască
să fie copii
..............................................................

și, totuși, cireșii din curte vor mai înflori?
la primăvară sau
măcar la toamnă?!









.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!