Între ciocan și nicovală

Treziți din visul cel galant
Noi doi plutim din nou spre soare
De data asta delirant
Și parcă mai cu-ardoare!

Tu râzi în ușile sucite
De-un crivăț ce despică munții,
Privindu-mă prin geamuri aburite
Cum dau târcoale iarăși, curții!

Trezirea asta burscă peste noi
A-nceput să colcăie și să răcească
Din șoapte, din cercul de doi
Care-a și-nceput să se rotească!

Între ciocan și nicovală mă afund
Apăsat de greutăți din depărtări,
Când stau la cozi și nu am rând
Mă vând la nori, printre serbări...

Trăiește odată cu mine, prin mine
Nu mai vedea ce nu-i, că-n stare
Se-ascunde ploaia, soarele și bine
Va fi, încearcă, nu te doare!

Mă simt între ciocan și nicovală,
Rod rădăcini și mă hrănesc
Din ce era atunci, fără-ndoială...
Însă și-așa, mai clocotesc...

Umple-mi gaura de dor, alimentează
Durerile, dorința și suspinul!
Vei vedea abia atunci cum îmi cedează
Dezvelit în plecăciuni șăgalnice, destinul!