cât ține ziua am un Nu de tine
te chem în noapte, Da!, că îmi ești dragă
începe leu-n buzunar să ragă
tu gemi de frica lui Amor sub mine

dar fie să se treacă-o lume-ntreagă
și-n iarnă foc să n-ardă în cămine
sub lună ești icoana mea, ce vine
să se-oglindească-n chipul meu de agă

odaia meșterește scări spre raiuri
din firul cel subțire de paiang,
încrucișăm veciile în graiuri

când vine umbra piere al tău rang
și multe sunt din cele ce-au fost traiuri
dar plumbul toamnei îl atârn în ștreang