... lăsase o dâră de parfum în urma ei
mireasmă de acum atât de familiară lui în care
înotau scoicile și
se scufundau pentru
a se reinventa la nesfârșit
mareele și
uriașii pești cu
solzi de aur și
cozi de balaur fermecat
... trandafirul japonez ancorat în
minuscula broșă din
aur alb
trândăvind aproape estetic în
scobitura balansoarului-bibelou
înflorea din nou și
iar îmbobocea pentru ca
deschiderea să-i fie nesfârșită în
insulițe tămâiate de
prima adiere a neliniștii ivite de pe
pleoapa ei parfumată ce
se ridica alene în
fiecare dimineață pentru
el în
puful de pinguin regal al pernei micuțe
... ceașca de cafea din
porțelan alb ca
scrobit pe margini de
atingerea buzelor ei
odihnind pentru o clipă în
răsfățul aromei etiopiene din
nucă de cocos și caramel
gustată cu nesaț mai apoi și
de el
... papucul roz cu
margaretă dezlipită în care
ea pășește lin pe vârfuri ca
o felină-balerină
... un șervețel demachiant deja uscat
abandonat probabil pentru mai târziu
... pălăria vișinie din catifea à
la greta garbo
.... ciorapii din mătase ieșind din
sertarul semideschis din
lemn de cireș lăcuit de
curând în care
fără prea multă pudoare
vibrează vinișoare de
„vino-ncoace”
... tarta din prune amărui în
tava de argint zăcând pe
frigider
tablou imortalizat de
penelul unui pictor peisagist

și literele grave
frenetic arcuite-n sus ca
o chemare
direct articulate de pe buzele acostând
aburii cafelei aromate:
„JE T’AIME!”