curând voi trece Apa-not, nu-n Luntre
în colosală sete de vecie
spre înapoi voi bea din Apa Vie
țesând din firul de paiang o Punte

cât clipe anii fi-vor ca să fie
de Zăbovirile nu-ți sunt mărunte
și zăbovești în prețuiri cărunte
nu-ntr-o tavernă, la o sindrofie

pictez cu pana mea, în șterse versuri
o roză ce-mi stă-n ochi ca o fecioară
și-n lume zămislită-i din eresuri

durere simt când știu că o să moară
înveșmântată-n țepii ei drept dresuri,
mai aprig martiriu ca o comoară