viscere de scrib pline de o zeamă-amară
în ochii lui sunt veșnic ploi
mereu e un refugiat în călimară
pe masă are doar gunoi


Cuvântul îl răstoarnă-n foaie, Niagară
în piept bătăile-i sunt moi
viscere de scrib pline de o zeamă-amară
în ochii lui sunt veșnic ploi


așteaptă fără moft sosirea ta în gară,
tăcerea care-nseamnă doi
dar depărtarea-i prea în toi
în viscere de scrib tainele îl legară,
viscere de scrib pline de o zeamă-amară