Îndreptați-vă înspre locul acela, înspre faleză, la far,
zi și noapte calul de lemn paște iarba de-acolo
de jur împrejur, ai crede că vine cineva de peste ocean,
e de neclintit în obiceiurile lui, exersează lentoarea,
majoritatea mișcărilor le face cu rafinament,pare că se pregătește.
calul de lemn se înșeală uneori când apa e limpede
și când un pește singur adulmecă țărmurile sau când apa e umbrită
de un nor mic, iar în adâncuri umbra împrumută din formele ei,
din timp în timp o fetiță îndrăgostită îi aduce pere,
îl mângâie și-i spune să fie cuminte și să stea curat,
poate s-o găsiți acolo, vă va spune ea mai multe, ea-l știe,
vedeți, de când paznicul farului a primit altă slujbă,
oamenii au lăsat calul de lemn acolo în locul lui,
oricum atunci când coboară în oraș pare un animal împăiat.

Nu vă pot spune pentru ce calul acesta a devenit de lemn,
unii spun că din cauza războiului, alții c-ar fi bolnav
sau că și-ar fi pierdut credința,
zvonuri ciudate spun că din dragoste,
oricum, el în familia lui nu s-a născut așa,
a fost născut în țările cailor de fugă, ușori, liniștitori la pipăit.