aceste șine
duc spre
inima învăluită-n ceață
a cicadei
dacă faci un popas în atriul stâng
năpădit de sargase
greierii
vor umple tăcerea
cu strigătul astrelor


2

toate drumurile
duc
spre piatra triunghiulară a destinului
prioritatea-i interzisă
aici
o poți vedea pe frulii
de dor purtată
cum
la cei o sută de ani
într-o zi de noiembrie
rupe supărată
fotografiile din tinerețe
3


pacea
acestei amiezi de-nceput de septembrie
își rotunjește zborul
într-o descreștere a valurilor
spre insolitul atol
fluierând melodii nemuritoare
marinarii
le dăruiesc nopții
ca vestitoare ale ploilor


4


la insula ta
de tulburătoare privire
privighetorile cerului
vin
să reverse
bunăvestirile
Doamnă Maria-
strugurii s-au copt
băsmăluța roșioară
miroase ca niciodată așa de bine a primăvară
șipotul cristalin al vocii
ne poartă dincolo de lacrimă timpului