Se crapă oasele timpului în așchii,
în care trup de lumină sunt,
de-n tainice lumi scutur
fluturii adânciți în piept?

Inima ta cunună de lauri
aripi de zbor primește
cu înălțimi de vultur, îngerul ei
mușcă din norii grăbiți
ploile de vară.

Sare pe mare cu delfini zburători,
eu voi privi totul de pe țărm
înmiresmat de miraj.

În timp ce pașii se destăinuie drumului
și merg apropiind depărtarea
îmi înfloresc în gânduri bucurii
purtate pe umeri cu cerul
spre un alt orizont.