să sculptez absența ta
liniștea care coboară din liniile palmei
ovalul cumințeniei
înlătur timpul neantul
mirosul de fără tine
de peste tine
nu ai pierdut nimic
ceva frunze stinse în aer
alte ceva
câteva
litere albe
scârțâind și suflând sub cerul greu

anul acela cireșii nu au mai curs la vale
păsările au înflorit în albe zăgazuri
apele
s-au stins într-un foc înghețat

un cal de iarbă bătea din copită haotic
era murdar
și prelung
după primăvara care nu mai venea

doar noi am mai crescut
anul acela
mamă