când viața a trecut în război cu mine
și tăișul lamei era gândit nu de-a lungul
nu eram acasă
moartea mă vedea frumoasă de câteva sute
de euro să o ia naiba

mă uitam la mine dintr-o parte cum stau
dreaptă cu ochii închiși era important să mă țin
să nu mi se vadă trupul
fără cap
am știut un timp
de care se lovesc peștii și rămân