N-am timp să scriu despre amorul ce s-a scurs
La ușa mea o altă ruptă fantezie sumbru bate,
Mă uit cu ochi haotici la vinul din carafă scurs
Și mâzgâlesc pe-o foaie năbădaile necenzurate.

De lume fiind hulit, crezând că sunt poet circar
În pod m-am refugiat cu geam spre tomberoane.
Acolo tumbe fac și printre epitetele vulgare sar,
Din haosul gândirii am aprins în nopți neoane.

Mă plâng că tâmpla mea vrea să se anine-n stele
Dar grele stânci din cord mă trag spre subterane;
Doresc prin univers să umblu în carul tras de iele
Dar și în crâșme obscene să pipăi dulci cucoane.

Trecutu' pentru mine-i lung oftat și visătorul chip
Doar viitorul știrb cu căruntețile senile mă amuză
Pe geamul spart aș arunca cu mărunțis apoi să țip
La cerșetorii beți si flenduroși: trimiteți altă muză!