Să crezi în sfântă limba ta
ca într-o mănăstire
iar cuvintele să-ți fie lumină
care alungă întunericul.

Ochii să citească
nu-n stele ci-n inima aproapelui,
să bată-n ritmul inimii tale
respirând aceeași binecuvântare.

Să simți în apele tale liniște
dus de val până la Acheron
în deplină înțelegere.

Iar timpul scurs odată cu râul
pe întinderi stăpânite de zei
nimicul din trup pierzându-se
în pământul pretins.