agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-19 | |
tristețea mea se ascunde azi neîndemânatic
după amintiri zămislite ieri fecundate să răsară la ora unui asfințit deloc programat umbre rebele cad pieziș și se așază dezinvolt pe umerii mei și în gând înlăuntrul înlăuntrului meu mă escortează ca pe ultimul deținut lăsat în libertate doar cât ai clipi din ochi luna plină îmi umple fruntea și tâmplele de nesomn vârcolacii vin să se ascundă în buzunarul de la pieptul meu mă gâdilă dar îi suport cu tenacitate: nici data trecută nu am protestat bulgări de jăratic se strecoară subtil printre roțile carului poticnit pe podul din piatră: am uitat iar să mă ridic din drum toate măruntaiele îmi trosnesc indiscret sub apăsarea ingrată dar nu mă lamentez îmi înăbuș strigătele o lacrimă se prăbușește totuși mai adânc de obrajii mei îi aud ecoul mă încredințez lui el mă recunoaște imediat mă acceptă conviețuim și o facem cu succes cel puțin în ultima vreme râul seacă mereu azi e o baltă cu apă stătută în care nici broaștele nu mai procreează nici măcar nu orăcăie vine un cintez arareori să se adape dă cu ciocul și pleacă imediat dezaprobator: data viitoare o să ocolească locul și penele roșii se fac negre de ciudă nu rămâne decât buha cu ochii ei mari și rotunzi lipiți își aduce puii rând pe rând și-i învață să supraviețuiască (e expertă la acest capitol) își cântă apoi simfonia nocturnă departe de lume în arborele cu vreascuri putrede urlă un lup la luna plină se face roșie și fuge dincolo de cer plouă plouă plouă nu se mai oprește noroiul ulițelor îți intră în oase îți împrumută filosofia lui neagră-onctuoasă care nu e chiar de lepădat nu ai de ales te așezi strâmb și judeci drept nu e totuși chiar atât de rău: tristețea asta este a mea în consecință nu o pot trăda așa că o trăiesc ca pe oricare altă stare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate