Poezind.
Ca un sturion pe masa bogatului.
Absență-n absint.
Cale lungă,
să te-ajungă din urmă durerile.
Ferocitatea și-a tras peste cap
o nouă mască.
Și totuși,
aici nu e vorba de nicio sabie.
Nici de balauri.
Nici de capete rămase într-o dungă.
Mecanismul trefilează un metal mai nobil.
Firele ajung până dincolo de refuz.
Le primești. Și ai pace.
Cât pentru toate iernile care vor veni să te-acopere.
Tranca-fleanca.
Poate se-aduce și banca.
Să te-așezi și să taci.
Fie că pentru tăcere nu s-a inventat siguranță.
O inimă se trezește și ea.
Ca o înviere.
Cum ultima redută nu-i moartea.