m-am împerecheat cu degetul, din palmă,
pe care tu m-ai pus, un cerc,
să știi că te strâng eu, mereu sclipind,
cum malurile rup din valuri marea, îmblânzind-o calmă
și mă atingi din când în când, să vezi dacă încerc
să fug, să mă perind...

mă întreb de mă ascunzi vreodată,
sau mă arunci pe-o noptieră
din vreo noapte, când ieșit, eu somnambul, din vis,
m-abandonezi... torid amorezată,
mă înșelând că dragostea-i o efemeră,
ca și trădarea, un compromis...

am rămas scurs de plin,
inelul gol,
c-un nume încrustat, ștanțat pe tâmplă,
ca frica de-a gusta din nou venin
din palma cu întinsul bol,
neștiind, naiv, că încă imperfectu-i cerc, ce se întâmplă...
14.04.2013