agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-22 | | Înscris în bibliotecă de ștefan ciobanu Așteptând prin 1949, în mica sală de așteptare de lângă unica linie ferată, pe când minuscula sobă duduia, așezat pe o bancă. după ce s-a asigurat că nu pierde legătura, având de parcurs douăzeci de mile până la o destinație ce-i pare îndepărtată (nici un pescăruș nu se aventurează până aici din mlaștinile inaccesibile) el ascultă liniștea și contemplă distanța: nesfârșitele mile pe care se vor târî cele două vagoane, apoi luimina prin geamurile givrate ale ușii, și chipul cunoscut deschizându-i și întâmpinându-l. Cu trei ore în urmă fusese un filosof și repetase într-o prelegere lucrurile despre care avem certitudinea că există, cealaltă față a lunii, de exemplu, cea care nu se vede, dar poate fi în mod rațional presupusă. O oră și un sfert de așteptare. un gard scund există, îl vede, de cealaltă parte a liniei, și un câmp abia deslușit dincolo de el, acoperit de frunze mohorâte sub ploaie, prin 1949, toamna. pentru moment, soba îi pare sigură, foc neatins; și bancheta cu brațe tari, făcute pentru odihnă, și cu spătar drept din trenulețul care negreșit va veni de undeva; apoi toate satele ce vor urma trecând pe rând unul cu o piață, altul cu un port copaci zgâriind ferestrele, iarba înnegrită de-a lungul terasamentului o față știută a lunii învăluită deasupra crângului. și acea mică încăpere era în siguranță atunci, și așa a rămas, întipărită în minte când gara s-a închis, șinele au fost demontate, iar soba smulsă din perete. Viața, Elisabeth, și-a spus el, e limpede că devine pe nesimțite tot mai rapidă și mai nerușinată. Iar mai târziu Tu ai fost întotdeauna destul de departe de mine, dar astăzi totul îmi pare la-ndemână ... e mult prea la vedere. murim, în zilele noastre, din cauza evidenței și apropierii. murim din cauza mlaștinilor remorcate la caravane într-o jumătate de oră. El chiar moare astăzi într-o cameră de la etajul doisprezece în fața ferestrei, o macara enormă de oțel își îndreaptă brațul mai sus. dar întârzierea, binecuvântata întârziere, totuși. timp de gândire. O oră și un sfert până la sfârșit. Dragă Elisabeth, te anunț doar că voi sosi cu trenul, ca de obicei. Voi avea de așteptat la Cavowham pentru a medita. Ar trebui să fiu cu tine imediat după ora cinci. Nu te deranja să mă întâmpini, am bagaj puțin. Și Nu sunt decât zece minute de mers de la gară. traducere DENISA COMÃNESCU poezie preluată din antologia trei poeți englezi contemporani (fleur adcock, alan brownjohn, jon silkin) apărută la ed. Univers 1989 cuvânt înainte Mircea Ivănescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate