în marea moară a inimii tale
pietrele macină fără răgaz
grâul inimii mele abia secerat
mă doare zdrobirea uitării

făina din mine o cerni și o-împarți
măsuri pregătite s-ajungă oriunde
nevoia și foamea sunt stinse cu apă
cuminte-s tot drumul îndur doar și tac

fragmente din pietre mi-ajung în rărunchi
durerea coboară apoi până-n tălpi
oprindu-mi elanul spre mărul dorit

e crudă tăcerea la marginea mării
amară e spuma pe malul spălat
mă-nec în suspine eu biet fir de praf…