O mare de frunze și fluturi
o mie de galbeni aruncați peste cap
e ultima nuntă cu greieri trei metri de trenă
împrăștie sâmburi sub pleoape lentilele roz
cresc umbrelor umbre sfărâmă capcane și mori părăsite
în ochi nepăsarea rămâne la stadiul de larvă până
trecem de porți

Blând astrul cu flăcări mușcă dealuri
pictează-n vânt sigilii moi cu tușul viu
o zbatere de aripi steaguri fără steme
alaiul altei nașteri prin moarte îl vestesc
scrâșnind sub botul cizmei castanele țepoase
se decojesc ca perlele în palmele aproape
isonul rugii mișcă piatra și pietrele vorbesc
abstractă limba toamnei

Înainte și după doar drumuri
răscrucea aceasta e totul viranul pe care
un scrib patinează în gol cu urme de soare în barbă
sub pleoape cerneli câte râuri ar curge spre mare
sub unghii pământul și cerul nasc clipe îngérii
amprente cu degetele boante desferecă la tâmple
perechi de temporale și toamna se mută în inimi se mută
în oase cu frunze cu tot ne bate pe umăr cu ploi

sunt toamna aceea privește mai stai

Iată o zi și o noapte egale cu cerul pe mijloc și cerul ne ține egal
cât schimbă macazul miroase a magmă a frunză a literă arsă întreb
Serenissime pe unde apunem pe unde mai suntem și scribul răspunde rotind
în vârful peniței un glob de cuvinte aici și acum cu noi fumegând
înăuntru

23.09.2014