Cu fiecare cuvânt încerc o căutare de sunete
o muzică-n surdină-n odăile timpului,
aștept s-aud pașii cum măsori adevărul
când urci scările în casa sfințită de duhuri.

Nemurirea se plimbă prin trupul tău de magnolie
în trăsură pe drumurile nopții cu lună,
vor veni diminețile cu înrourări limpezi
vom rămâne aici pe marginea zilei,
să ruinăm tăcerile frumoaselor femei
într-o cascadă de zâmbete pe umerii goi.

Sosesc păsările primăverilor trecute;
arborii de sticlă din oglinzile pădurii,
totul e mai verde, mai dezinvolt, mai pur
florile de beatitudine se deschid la soare,
în tărâmul acesta zgomotos
prin cântece nespuse-n vreo limbă
se sărbătorește.