Iubirea e o provocare
un privilegiu
și o aristocrație a sentimentelor
se poate desface
în eflorescențe de succes
înmiresmând spiritul
ce virează înspre eros
sau se poate surpa
în eșec
când discordia
dispersează pasiunea
și fisurează eroticul

Între două dureri normale
intrinseci ființării
influențând viziunea
asupra realului și a timpului
se desfășoară anormalul
tapetat pe pereții lăuntrici
din care smulgem porțiunile
impregnate cu nefiind
în loc de bec
luminează intens o lacrimă
când stingem becul
lacrima
se strecoară sub pleoape
într-o permanență a tristeții
bucuria este exilată
în spațiul unui surâs delincvent.

***

Suntem făcuți
din puncte înnodate
înglobând nesfârșirile
atât de vii
și totuși
atât de pline de iluzii

Când suferința
își urcă genunile
la suprafață
iluziile
par atât de atrăgătoare
încât ne creăm
planete ale iluziilor
pășim pe solul simulacrelor
euforizați
cu umbrele electrizate
iluminând neantul
travestit într-un paradis artificial

Ființă eternă
prin veșnicia sufletului
și efemeră
prin realitatea materiei
omul oscilează
sfâșiat de antiteze
și măcinat de contradicții

La intersecția dintre sine și lume
stă spiritul.