era bine
până într-o zi când musca de pe peretele dormitorului
către ger și asfințit
cântărea circa o tonă pentru mine
atunci am simțit prima oară cum capul unui cui devine floare
și crește în inima mea un fel de durere coaptă
vie ca jeraticul pentru caii năzdrăvani
poate că nu eram cardiacă și aveam inimă de cetaceu
dar durerea era un semn că undeva pe firul vieții se rupea ceva
sau poate cineva golise vreun borcan cu dulceață de nuci verzi
sau alte fructe în coajă
și musca momită de dulce incredibil de enervantă și tenace
ca toate muștele care te deșteaptă
a fâlfâit și s-a topit într-o aripă neagră mult mai mare
am încercat să opresc vântul la ușa colibei mele și n-am reușit
se spune că încetul cu încetul omul învață să piardă să renunțe
să se resemneze că totul e alfa dar și omega
în definitiv să stea fără acoperiș
dacă pică vreo muscă