sufletul meu arbore toamna nu cade peste el
din el am rupt frunzele ce ne-au îngenunchiat goliciunea
din el facem rai
rai arborescent când gheene
vin tiptil îmbrăcate în frunze obscene


doi singuri arbori sufletele noastre oglindite unul în altul
în devenirea dimineții raificăm arborii prin simpla apăsare a clipei pe retină
stăm ochi în ochi în patul acela
ce ne-a devenit rai
și-n plumb afară
te strig