Odată o piatră
mi-a spus că avea un om pe inimă.
Era un om trist, deci greu
de iubit de gâdilat în talpă
de adus înapoi pe pământ.

Acel om i-a spus acelei pietre
că se așează puțin să bea din ea apă,
că el așteaptă acum în tăcere
ca ei să-i vină vremea a plânge.

Odată o piatră
avea un om pe inima ei de piatră
și nu știa cum să scape de el.