Veni și toamna. Sună câte-o goarnă
de parcă-n crâng se-mpușcă-o cucuvea.
Ce tămbălău, privește! se răstoarnă...
pe unde ești? să-mi vii, te rog, aș vrea

cu trei butoaie. Iute vinul toarnă
s-au copt aracii-n vie și nu prea,
mai este mult și generalul Iarnă
va trage cubul greu peste cișmea

și lasă dezgoliți sărmani de straie,
bătrâni salcami. Chiar salcia își pierde
mister și dor… iar pletele-i șiroaie,

de-atâta alb, fosnesc. Nimic nu-ți cer...De
aș fi deschis larg geamul la odaie,
mi-ai fi zburat prin el când erai verde?