Te cheamă amurgul în poale tăcută să îmi stai,
Te mângâie în negre plete cu ruginiu castanii
Ne fascinează gândul luna cu străluciri de rai
Și n-om mai reflecta că ne trecură repezi anii.

Ochii să nu mai verse sarea vacarmului marin
Cules din elegia estivală pe diguri la chindii
Visa-vom lungi amoruri după-un chef cu vin,
Cum goi în ciob de-oglindă ne-om zice poezii.

Doar ciori din sălcii triste în cor vor contesta
Dorința ce ne îmbie să contopim dulci buze.
Sub decolteu cu infrigurare de mere te-oi căta
Oftezi și palme își află tihna, platonice ventuze.

Iar frunze ce lin cad pe ai tăi expuși genunchi
Le-oi ridica într-o doară cu tot cu al fustei tiv
Străpuns în cord balcanic de pătimașul junghi,
Cer a iertării sărutare lungă, un biblic sedativ.

În șoapte povesti-voi din dura-mi abstinență,
Despre iubiri de toamnă ce deprimant s-au dus
Și biruind cu mâini febrile firava vigilență
Voi fremăta în stil Zola pe coapse tot mai sus.