agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-07 | | „Să nu ne temem! striga nebunul (înțeleptul?) orașului. Ieșiți din case! Nu lăsați sufletele să tremure în voi ca monedele false în cutia milei.” Bărbatul sta în mijlocul pieței, semăna cu o imensă catapultă ce azvîrle firimituri de pîine în zidurile închisorii. „Deschideți măcar ferestrele! Nu auziți? În ou e ora de muzică. Urmează ora de zbor, ora de vînătoare a pisicilor…” Nici un răspuns. În tăcerea oamenilor se amesteca știutul cu neștiutul. Au hotărît să aștepte, să fie siguri de rotunjimea zilei. Tîrziu, a răsărit un soare amnezic. Lumea s-a repezit în piață. Hărmălaie, mirosuri, oratori… Nebunul (înțeleptul?) orașului și-a pus în buzunar, cu grijă, oul și s-a făcut nevăzut. Venise ora de vînătoare a pisicilor…
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate