E liniște pe țărm,
privesc norii,
poate sunt fericit

Apoi vii tu, femeie.
- vîntul umflă, rușinat,
poalele unei rochii de spumă –

Mi-e teamă,
nu mă pot împotrivi,
ne iubim pînă ce
nisipul ticăie în clepsidră

Dumnezeu se joacă
cu ancora inimii mele:
o scufundă,
o ridică,
o scufundă,
iar o ridică
și tot așa
pînă într-o zi
cînd, sătul de atîta joacă,
o va abandona
pe fundul
mării.