probabil din motive citadine
fiind cel mai îndrăgostit orășean din versul doi
mă sprijin de un stâlp cu iubirea în fluierat
mestec puțin câte puțin din viața animalului
și aștept să mi se întâmple o prea-frumoasă nenorocire

alerg stângaci înainte și după sfârșitul lucrurilor
tinerețea se zbate insuficient înapoi
buzunarele s-au răzvrătit împotriva mâinilor goale
devenind stat în stat

ca o îndurerată piele întinsă în obraz
sfioasa întrebare despre niciodată
a căzut din mărul lui adam
devenind un da și un nu
numit și nenumit
femeie

--ochiul meu stâng s-a învățat să plouă--