azi mă îmbrac în haine noi
e o duminică mândră și curată ținută ca-n palme
corbului frate îi întind ochii mei
ca la o împărtășanie când dumnezeu lipsește
și preoții sunt copii jucându-se de-a părinții

respir ca toți oamenii
am ucis ceva între coastele mele fără să știu
au crescut mai apoi flori pe morminte și lună nouă
pasărea neagră a rămas pe creanga uscată
cu bună-cuviință

în veacul care a vândut timpul pentru treiezeci de arginți
ziua mea e cea mai luminată dintre toate
așadar
mă usuc de lacrimă și tu ciugulești
ce mai rămâne


(12 octombrie 2014)