Scrisoarea (de intenție) a III-a

La un semn, deschisă-i calea și pătrunde în baracă
Un bătrân atât de simplu, și aghezmuit oleacă.
-Tu ești Mircea?
-Se prea poate!
-Am venit ca să forez
Ca să dau aici de gaze și-apoi să le exploatez.
-Orice gând ai, împărate, și oricât ai investit,
Cât suntem pe prospectare, eu îți zic: „Bine-ai venit”!
Despre partea exploatării, însă, Doamne, să ne ierți.
Dar acum vei vrea cu lege și jandarmi ca să ne cerți!
Ori vei vrea negociere, să găsim cumva o cale
Să ne dai un leu și nouă, din profitul dumitale!
De-o fi una, de-o fi alta, ...ce-o pica și pentru noi..
Bucuroși, băgăm în pungă, că-i din gaz, că-i din noroi.
-Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot
Ca noi, ditamai Chevron-ul, să ne-mpiedicăm de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câți au vrut să stoarcă bani!
Toată floarea cea vestită: asiatici, africani,
Toți acei ce-aveau parcele unde am făcut foraje,
Au dat piept cu uraganul, cu-ale noastre utilaje.
La Pungești, Vaslui, văzut-ai câte tabere s-au strâns,
Ca să-mi steie înainte, ca și zidul neînvins!
Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne-mpăcată, mi-am șoptit atunci în barbă.
Am jurat ca, peste dânșii, să trec cu excavatoare,
Să le-nfig în bătătură utilaj de fracturare.
Și, de-a mea experiență, tu te aperi c-un toiag?
Și, cu-atâtea interese, să mă-mpiedic de-un moșneag?

-De-un moșneag, da, împărate, dar moșneagul ce privești
Nu e om de rând, el este vasluianul din Pungești.
Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să bei cu noi.
Nici o Dunăre n-ajunge când ne tragem la butoi.
Mulți cercară, după vremuri, la băut, să ne descoasă,
Însă, n-au avut cu cine, i-am băgat pe toți sub masă!

Companii pe care lumea nu putea să le încapă
Au venit și-n țara noastră, după gaz, țiței sau apă
Și nu voi ca să mă laud, însă, până să înceapă,
Cum veniră, cum luară cea mai românească țeapă!
Tu te lauzi că,-n afară, piedici multe ți s-au pus.
Ce-i mâna pe ei în luptă, de-au țintit așa de sus?
Bani voiau mai mulți să smulgă și să bage-n buzunar,
O mărire-a redevenței căta orice-acționar..
Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul
Și nu vreau să-mi polueze mie nimeni râul, ramul.
N-avem gaze, dar iubirea de moșie e beton.
La nevoie, avem fasole. Alea gaze, măi Chevron!

P.S. Am postat și epigrame, dar văd ca sunt încă pe pagina mea, nu înțeleg de ce.