agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1558 .



Umbra
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Iordan ]

2014-10-14  |     | 



sub umbra albastră
densă și ca o undă albastră,
cântecul ce dă naștere omului și timpului
fuge-n pas lin , alunecând și risipind timp;

acum că cerul este-n spaimă
și cununa-i luminoasă, plină de stele negre
îndepărtate, singuratice,
ce se leagănă în umbra unei inspirații
de lumină caldă - futunoasă
clipă de adevaăr și siguranță - drăgăstoasă
atingere usoară de lumină...
și întunericul iubea o stea și numai una,
în beznă, în adevăr pentru totdeauna,
cu atingeri blânde-n gând
fiind împreună oricând;
și din raze de întuneric zbuciumate
s-au născut sentimentele de dragoste,
lumina albastră din aerul fluid:
-Tremură în timp ce pleoapa ți-o închid!
și s-a miscat, adâncul pas s-asculte
liniștea din orașul de umbre;

apoi din cer s-a prelins în haos
picături tulburătoare născute-n umbră,
iar tot ce face e din dragoste
că asta-i tot ce mai cunoaște;

amestecându-se în șiroaie diferite,
gândurile murdare apar impunătoare,
în puritatea întunericului suprem
în paradisul neștiut, visul vrut îndeplinit
ce sufletul de om a nimerit;
privindu-se de parcă s-ar cunoaște,
sentimentele necolorate
cu sunetul cel mut,
dragostea devine tot ce mai pot să duc,
ea fiind puterea impunătoare
ce izbutește să-l facă să-l doară,
mereu, mereu, ca pentru a doua oară;

și peste multe secole nevăzute
sentimentele pierdute și forțate s-aștepte
un suflet lin și viu
cu gândul timpuriu
și mai presus de toți visătorii,
a descoperit căldura florii;

în eterne mângâieri
întunericul, lumina, vin înapoi
așa cum au fost doar ieri
și sărutul dintre noi
ce naște iubiri în doi;

și tot la ce m-am gândit,
a fost că din umbră m-am îndrăgostit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!