inimile noastre încă purtau valurile, în spume
împleteau alge albastre printre transparente ningen
știu, ai să-mi reproșezi regăsirile autumnale
conurile ruginii, așezările cu dragoste lacustră
dar nu-i nimic, mările au sunet de orgă și tubă
iar noi ne pierdem prin vegetația trupului ei...

nimic nu-i interzis iubirilor, nimic nu-i putrid
vânturi potrivnice se răsucesc în propriul praf
umbra poetului se destramă lent pe valuri frânte
nimic nu-mbătrânește, primăverile-s sub iarnă
nimic nu-i interzis iubirilor, închid hubloul
afară, marea mai dă un spectacol pe frunțile noastre