aleea ce duce spre Poarta sărutului
e străjuită de zeitățile grecești
cioplite-n piatră dură ca viața de azi

sunt la braț cu băbuca
din când în când ne uităm
unul la altul printre zâmbete
după ce ochii ni se odihnesc bine
pe anumite proeminențe

cu obrăznicia copilului abia-nțărcat
îmi permit să pun mâna liberă
pe merele Afroditei cu scuza că
pot contribui și eu la rotunjirea lor

de pe partea opusă mă privește Hercule
îi râd în nas azi nu-i mai pasă nimănui
de toate vitejiile lui legendare
cu regret recunosc e un mare păcat

consoarta în schimb îi zâmbește drăgăstos întocmai
cum îmi zâmbea mie cca ...și cinci de ani în urmă
probabil și acum cu aceleași intenții ca atunci

să fim mulțumiți amândoi
fiecare statuie o atingem îngânând
ceva șoapte nedeslușite

apoi luăm o gustare
în Poarta sărutului

după
ne așezăm față în față
și lungim un taifas de
pensionari la Masa tăcerii
despre tinerețile pierdute