Admir cum se ridic-o floare
Drept înspre cer, tenace,
O rugă închin, și pun o întrebare:
De ce simțirea mă preface?

Dacă aș fi umilul cerșetor,
Ticsit de bani, lipsit de strajă,
Din vers aș face un abator,
Să fiu tăiat de a iubirii vrajă.

Sfânt, de-ar fi să fiu,
M-aș plictisi de adulare.
Tiran? Să căsăpesc în viu?
Mă îndoiesc să fiu în stare!

Mă liniștesc la gândul că-s util
În aer, pe uscat și-n valurile mării,
Simțind cum o lumină de fitil
Mi-arată marginile zării.