atât cât îmi pot permite să-l aud
în restul zilelor nu vreau să am timpanele sensibile
decât la cântecul gâzelor
poate un pic și la țipătul mugurilor
ascult cu plăcere iarba cum visează la cer
mă dor urechile de șoaptele clevetitoare ale stelelor
am visele pline de căi lactee
de atât întuneric dau găuri prin univers
întorc din când în când clepsidra
să mai curgă și invers timpul
cum îmi vin uneori cuvintele
mult înainte de a ști ce să fac cu ele

când trăiesc în viteză pierd detalii
și uneori trec cu mult prea departe de mine