citi în stele este suprema-nveșnicire
dar nu cunosc, femeie, ce-mbraci pe dinăuntru
deși îți fac zidire, o preasfințire întru
cunoașterea de tine, ce-a devenit cerșire
a ta înveșnicire se face-n plumb și aur
în cele două Sfere venit-au alchimiști
obrazul te pândește în lacrimi de tezaur
exclam în dimineață: ce bine că Exiști!
tezaurul muririi nu stă la tine-n păr
Muri e în uitare la mine în Gheenă
și parcă nici o spaimă nu arde-n Adevăr
Tăcerea se-nfiripă în zori, încet, obscenă
întreg a fi trăire în mine să se-arate
ți-aș da iubită dulce din mine-o jumătate

***

cantabil, al ei nume
în amintire-mi zace
de nu mai știu anume
de-mi glăsuiește-ori tace
deosebind o lume
divinul stă s-atace -
cantabil, al ei nume
în amintire-mi zace
risipitor de glume
mă pui precum pe ace
glumirea e rapace
ești genul să-și asume
cantabil, al ei nume