e atât de greu să-ți iei rămas bun

ar fi trebuit să plec,
înainte să poți să-ți amintești de mine,
de felul în care începeam să ne colorăm viața
cu încetinitorul,
pas cu pas,
respirație cu respirație,
fiecare atingere năștea o altă culoare,
descopeream uimiți o nouă emoție

uite,
colibriul de ametist cântă
și noi la fel...
inima-i bate de mii de ori pe secundă
și nouă la fel....
oprește-i o singură bătaie din aripi
și viața i se va sfârși instantaneu
și nouă la fel ...

ar fi trebuit să plec ...
să plec înaintea apusului,
dar e atât de greu să-ți iei rămas bun
pe-nserat