De ce aș scrie poezii?
E prea multă rimă,
Prea multă muzică,
Mult prea multă armonie
În ipocrizia asta supremă
De a scrie poezie,
Atunci când cuvintele nu se înțeleg
Și cineva le ține împreună
Pentru că se leagă,
Pentru că așa trebuie,
Pentru că bureții de vase
Butoanele de la telecomandă
Papucii de casă
Țelina cumpărată din piață
Nu-și au locul lângă suflet,
Ci undeva pe fereastră
Departe de poezia asta ipocrită și frumoasă
Unde ochii tăi sunt doi aștri
Nu două măsline.

Iubirea mare din poezii
Îmi dă dureri de cap,
Pentru că și cheia sol cu fa sunt o inimă
Dacă stai să le asculți,
Dar nimeni nu scrie despre cum
Se așează ele pe portativ
Sau despre cum niciodată nu vor putea
Să se completeze
Pentru că fa nu poate fi do
Iar sol nu poate fi re.

Dar nu.
Poeziile nu se scriu așa.
Poeziile se scriu atunci când ea și el se țin de mână.
Atunci când el și ea se ceartă sau se împacă.
Dar niciodată poeziile nu se scriu
Când nu se mai scrie poezie.