Ea scrie pe nisip
dinspre uscat înspre mare.
El citește cu degetele,
pînă dincolo de
memoria apei.

Orbecăie după fiecare literă
ca după ultima firimitură de pîine.

Pe plajă,
o cutie poștală -
înlăuntrul ei
țipă o virgulă.

Ea scrie mai departe, fără milă,
El o urmează; silabisește
pești alge bărci scufundate.
Nu se poate opri,
i se zărește creștetul
sau e doar umbra lunii
plutind pe valuri?

Nimeni nu știe.

În curînd, vîntul
va închide cartea!