amestecați-mă apoi cu mâna goală în cimentul imparțial
al vreunei tălpi de biserică pe care
să-și sprijine fruntea înfrânții

cine nu mă va crede când voi striga: iată! m-au călcat
fără să mă atingă
iată si iată! mărturisirea vă doarme încolăcită la soare
doar vântul o face să pară vie
suflându-i cămașa întinsă la uscat
decolorându-i ieriul
destrâmându-i aziul
iată și iată și iată... nimic!

cine nu va crede când se va spune: acesta ești! firul
de paing întins între
lipsa de ochi a pereților

cine? nu scrie pe fire de mătase