cerc relativ


dușmanul ori nimeni pe umerii goi
exist din timp în timp printre cuvinte
copiii din craniul de dinainte
trăiesc în pătrate cu hotarele noi

răsună departe cântece surde
erorile se constelează în roi
simbolul compulsiv din numărul doi
sparge crusta fiecărei secunde

vopsesc Ova câinii în alb maculat
și-n burtă îi găuresc până la vid
spun tuturor cuvinte de-nchiriat

mă răzbun că trăiesc pe rugul avid
nu-s nici din ajun ori de azi maltratat
pe circumferința de cerc relativ