o să te părăsesc, dragoste, o să plec să mă prefac în ninsoare
deasupra altcuiva.
o să te iubesc doar în amintirile despre tine și în visele tale
în care doar întunericul ne va lipi buzele.
știi, și mie îmi place frigul care rămîne în locul gol de lîngă
și mie îmi place să sufăr cînd mă gîndesc la tine
în brațele altcuiva, cînd gheara de fier a nopților fără somn îmi va apuca
pieptul și va strînge pînă voi curge ca un bulgăre de zăpadă
din pumnii unui copil.

o să te părăsesc, dragoste, să nu-ți mai aduci aminte de mine
decît la fiecare început de decembrie, la prima ninsoare cînd de sus
vor veni îmbrățișările mele-nghețate.
o să-ți sting părul tău roșu în ochii mei umezi, o să-ți sting gesturile
și pielea într-o țigară uitată în scrumieră, o să-ți uit glasul
într-o sticlă goală de vodkă.
o să calc pe urmele tale în sens invers și-o să mă privesc în oglindă
cu spatele, ca și cum m-aș întoarce din iaduri.

o să plec de lîngă tine, maya liubov, o să fug și-o să te las să
faci dragoste cu viscolul.
o să mă duc să-mi îngrop respirațiile într-un cimitir al animalelor,
o să merg să-mi pierd mințile la jocuri de noroc. tu, numai tu
dintre toate o să-mi știi privirile pîndind în spatele tău
ca un lup de fier ruginit gata să-ți intre în suflet. să nu mă uiți
liubocika, înainte de a muri mă voi gîndi o clipă la tine și-n acea clipă
vom avea o altă viață în care ne vom iubi nemăsurat și pretutindeni
ca o locomotivă cu șinele.

o să te părăsesc, dragoste, o să-ți las suferința aceea plăcută
de a transforma mica noastră escapadă într-o adevărată și mare poveste
de iubire la fel ca în cărți, îți voi lăsa durerea și restul bătăilor inimii
să înghețe ca un mort peste noapte într-o biserică neîncălzită.
o să-mi las penisul să sufere în zăpezi întinate de păsări bolnave,
o să ejaculez ca un braț tăiat cu lama unui cuțit de vînătoare.
nu mai fac dragoste cu tine,
nu mai fac dragoste cu tine –
eu nu mai fac dragoste cu tine.