De dragul ființării în scopuri lejere,
Purtând în noi și mila, și răutăți aman
Pline de perorații date de durere.
Ne irosim menirea cu jocuri de can-can

Să aruncăm trăirea doar peste câțiva ani
Și să privim în urmă, ca oameni chiar născuți,
Vom observa îndată că am avut dușmani
Ce ne-ar fi fost prieteni în viață pricepuți .

Și dacă din țărână cu toții ne-am născut,
Și ne întoarcem sigur în sânul ei subit
De ce n-am stat acolo, încă de la-nceput,
În starea-aceea dată, lipsită de sfârșit?