Poetul scrie, aruncă zaruri
pe hîrtie; ele se rostogolesc,
se rostogolesc, pînă aripi
le cresc. Poetul respiră,
aerul dimprejur
îl miră;începe să
șuiere, parcă trece
prin fluiere
Poetul iubește,
inima lui e un
pește, rămas pe Ararat
după ce apele
au secat. Poetul
nu moare, se duce să se
-nfioare, și de atîta
durere, uită de
-napoiere.