Am respirat aerul cu tot cu păsări,
am sorbit rîul cu pești cu tot,
am risipit laptele și mierea,
am doborît privighetoarea în timp
ce cînta și i-am mîncat limba.
Am purtat războaie în numele tău,
uneori am tăvălit iarba fragedă
a cîte unei femei păgîne,
am schimbat blidul de linte
cu fratele meu,
chipul cu masca, adevărul cu minciuna.
Am pierdut cheia cu tot cu poartă,
cu cetate, cu regat, cu cer și pămînt

De fiecare dată, m-ai iertat.

Atunci de ce te uiți la mine strîmb,
Doamne,
cînd mușc din amărîtul ăsta
de măr?